Libertatea şi limba română

Nu, nu mă refer la ziarul de doi bani, ci la unele cuvinte pe care le luăm de-a gata şi nu realizăm câte ne spun despre condiţia noastră ca oameni. Dacă ar fi să parafrazez unul din dictoanele comerciale contemporane – suntem ce vorbim. Şi de ce m-oi fi dus eu cu mintea tocmai la subiectul ăsta? Păi, după căutări seculare care au durat câţiva ani am văzut şi ceva bun la televizor...mai degrabă am auzit, că acolo stătea skepsisul. Ceva despre ce am fost, cine suntem şi ce vorbim – erau aşa vreo două versuri despre un conducător preaîmpuşcat al nostru - „limba lui de lemn se plimbă-ncet prin vechea noastră limbă” (de vrei să asculţi). Eh, asta nu-i nimic, am zice, că doar avem cuvinte şi de la romani şi de la dacii care le-au rezistat ăstora dinainte în mod eroic, prin cultură în munţi repetându-şi conştiincios brânză, barză, viezure...vuvuzelă (?).

Vorbind însă mai serios, şi ajungând la tatăl nostru care ne e pe cabluri sau wireless, am dat peste un filmuleţ (uite-l aici!) care punea o întrebare simplă „Ce ai face dacă nu s-ar ridica problema banilor?” - ce ai face dacă nu ai depinde de un venit, ce ai vrea să fii? Băi, şi am stat pe gânduri, şi m-am gândit, şi m-am gândit...mă rog, încă nu mi-am dat seama foarte bine, dar am ajuns la altă idee care se leagă de ce am vorbit mai devreme, de cum folosim cuvintele şi ce înseamnă ele, ce spun despre noi în afară de mesajul pe care vrem să îl transmitem.

În primă fază îmi venea foarte greu să fac abstracţie de bani. Mă gândeam că orice aş voi să fac, tot aş avea nevoie de nişte poze cu poeţi şi dramaturgi...sau aviatori. Mi-am dat seama că în engleză nu există o opoziţie clară între WANT şi NEED (poate doar la nivel conceptual-semantic), însă în română VOIA se contrazice cu NEVOIA ca doi prinţi gemeni, unul rău şi unul bun (nu se ştie care) ambii pretendenţi la tron. E clară treaba...dar nu prea, cum ar zice clasicul nemuritor. Dacă mai citim şi ascultăm o dată expresia „a avea nevoie” ne mirăm de altă întrebare – cum să ai un ne-ceva? Am un ne...chezat? Nu, nu merge! E puţin anapoda sau pe dos. Dacă schimbăm puţin ordinea literelor prin cuvinte, ajungem la altă concluzie – a avea nevoie = a nu avea voie (să decizi ce e necesar). Chiar şi dacă înlocuim nevoia cu trebuinţă, tot la un fel de impunere necontrolabilă ajungem. Bine, aici de ce să ne victimizăm, ne întrecem cu limba capitalistă a celei mai democrate ţări din lume (nu Grecia, alţii care s-au ridicat tot din sclavie...şi nişte rasism – SUA, da!) în care „you gotta do what you gotta do!”, adică, în traducere liberă, dacă e să te ia dracu', te ia şi din uşa bisericii, dar tot trebuie să faci ce ai de făcut.

E greu, suntem nevoiaşi...adică stăm la voia oricui să facem orice. Păi e bine? Ca să rezolvi o situaţie mai dificilă ai nevoie şi de puţin tact – păi şi pe ăsta de unde îl iei? Nu-l iei, ţi se dă – de obicei prin educaţie, dar unii cred că vine şi din naştere prin cordonul ombilical. Ce să mai zic, mă opresc. Cred că aţi înţeles nevoia mea de a comunica mesajul (nu ştiu ce am voit să zic cu ultima frază!).

Sper să n-aveţi nevoie de nimic în anul ăsta ce tocmai începu!