Nu, nu mă
refer la ziarul de doi bani, ci la unele cuvinte pe care le luăm
de-a gata şi nu realizăm câte ne spun despre condiţia noastră ca
oameni. Dacă ar fi să parafrazez unul din dictoanele comerciale
contemporane – suntem ce vorbim. Şi de ce m-oi fi dus eu cu mintea
tocmai la subiectul ăsta? Păi, după căutări seculare care au
durat câţiva ani am văzut şi ceva bun la televizor...mai degrabă
am auzit, că acolo stătea skepsisul. Ceva despre ce am fost, cine
suntem şi ce vorbim – erau aşa vreo două versuri despre un
conducător preaîmpuşcat al nostru - „limba lui de lemn se
plimbă-ncet prin vechea noastră limbă” (de vrei să asculţi). Eh, asta nu-i nimic, am
zice, că doar avem cuvinte şi de la romani şi de la dacii care
le-au rezistat ăstora dinainte în mod eroic, prin cultură în
munţi repetându-şi conştiincios brânză, barză,
viezure...vuvuzelă (?).
Vorbind
însă mai serios, şi ajungând la tatăl nostru care ne e pe
cabluri sau wireless, am dat peste un filmuleţ (uite-l aici!) care
punea o întrebare simplă „Ce ai face dacă nu s-ar ridica
problema banilor?” - ce ai face dacă nu ai depinde de un venit, ce
ai vrea să fii? Băi, şi am stat pe gânduri, şi m-am gândit, şi
m-am gândit...mă rog, încă nu mi-am dat seama foarte bine, dar am
ajuns la altă idee care se leagă de ce am vorbit mai devreme, de
cum folosim cuvintele şi ce înseamnă ele, ce spun despre noi în
afară de mesajul pe care vrem să îl transmitem.
În primă
fază îmi venea foarte greu să fac abstracţie de bani. Mă gândeam
că orice aş voi să fac, tot aş avea nevoie de
nişte poze cu poeţi şi
dramaturgi...sau aviatori.
Mi-am dat seama că în engleză nu există o opoziţie clară între
WANT şi NEED (poate doar la nivel conceptual-semantic),
însă în română VOIA se contrazice cu NEVOIA ca
doi prinţi gemeni, unul rău
şi unul bun (nu se ştie care) ambii
pretendenţi la tron. E clară treaba...dar nu prea, cum
ar zice clasicul nemuritor.
Dacă mai citim şi ascultăm o dată expresia „a avea nevoie” ne
mirăm de altă întrebare –
cum să ai un ne-ceva?
Am un ne...chezat? Nu, nu
merge! E puţin anapoda sau pe dos. Dacă
schimbăm puţin ordinea literelor prin cuvinte, ajungem la altă
concluzie – a avea nevoie = a nu avea voie (să decizi ce e
necesar). Chiar şi dacă înlocuim nevoia cu trebuinţă, tot la un
fel de impunere necontrolabilă ajungem. Bine, aici de ce să ne
victimizăm, ne întrecem cu limba capitalistă a celei mai democrate
ţări din lume (nu Grecia, alţii care s-au ridicat tot din
sclavie...şi nişte rasism – SUA, da!) în care „you gotta do
what you gotta do!”, adică, în traducere liberă, dacă e să te
ia dracu', te ia şi din uşa bisericii, dar tot trebuie să faci ce
ai de făcut.
E
greu, suntem nevoiaşi...adică stăm la voia oricui să facem
orice. Păi e bine? Ca să
rezolvi o situaţie mai dificilă ai nevoie şi de puţin tact –
păi şi pe ăsta de unde îl iei? Nu-l iei, ţi se dă – de obicei
prin educaţie, dar unii cred că vine şi din naştere prin cordonul
ombilical. Ce să mai zic, mă
opresc. Cred că aţi înţeles nevoia mea de a comunica mesajul (nu
ştiu ce am voit să zic cu ultima frază!).
Sper să n-aveţi nevoie de nimic în anul ăsta ce tocmai începu!
