joi, 14 noiembrie 2013

Despre o poveste în două cuvinte

„Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană!” zicea regretatul Dinică în cinica Filantropică. Bun, dar cum spui o poveste în două secunde, în două cuvinte cuiva care nu te ascultă?
Ies de la metrou, urc pe lângă scara rulantă şi sus văd o femeie cu pliante care reuşeşte să-şi împartă ”marfa” foarte uşor. De obicei evit să mai iau pliante pe care oricum le arunc la primul coş (ar fi interesant de măsurat cât se depărtează pliantul de persoana care le împarte – preţ de un coş, două?). Rareori e ceva relevant sau util pe ele şi atât cei care le împart cât şi cei care le primesc ştiu asta. De-asta cei care împart sunt tăcuţi, robotici, plictisiţi, cu figuri aproape deprimate, chiar dacă unii se chinuie să afişeze un zâmbet de reclamă. Cei care le primesc sunt absenţi, ies dintr-un non-loc şi se duc în altul cu speranţa de a ajunge mai repede acasă şi par să se simtă invadaţi, agasaţi de întreruperea gândurilor şi a mersului doar pentru o hârtie fără rost.
Dar ce face femeia de la metrou? Ne spune, de fapt, ne comunică o poveste în 2 momente, 2 cuvinte o privire şi o aplecare sfioasă către oameni: „Fiţi amabilă!...Fiţi amabil!” se aude de pe la jumatea treptelor. Oamenii imobili care urcă pe scara rulantă sunt scoşi din transă şi se fac amabili aproape instinctiv. Empatizează cu femeia care cu privirea îşi cere scuze că-i deranjază, explicând fără sunet că nici ei nu-i place, dar trebuie să-şi facă treaba. Le cere ajutorul preţ de două secunde, poate mai puţin: „Fiţi amabil/ă...[am şi eu nevoie să vă dau ceva care nu vă trebuie, să scap de hârtiile astea fără să le pun eu la coş. Aruncaţi, vă rog, hârtia asta pentru mine!]”. Asta pare să fie continuarea poveştii care se iveşte în minţile trecătorilor care simt deopotrivă neputinţa femeii, dar şi puterea ei de convingere.

 Cum spunea un nene despre secretul poveştilor bune, femeia le dă un exerciţiu de imaginaţie, ca la primele lecţii de adunare de la algebră. Le dă un 2+2, iar trecătorii vin cu rezultatul bucuroşi că au înţeles povestea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu