"A day without laughter is a day wasted" Charlie Chaplin
Nu stiu ce m-a lovit in ultima vreme, dar cert e ca nu ma simt tocmai eu. Imi ies multe lucruri pe dos si simt o mare nevoie sa ma odihnesc (de parca as face prea multe). Cred ca e o oboseala psihica, iar faptul ca sunt constient de ea nu ma ajuta foarte mult. Oare imi pot da singur un sut in fund (de obicei se zice ca e un pas inainte, spre asta bateam)?
Cica oamenii ar trebui sa zambeasca mai mult, asa zice un cantec. Sunt de acord, sa zambim, dar nu degeaba, adica, hai sa ne facem sa zambim cu inima, nu doar cu buzele!
De curand am revazut o schita cu un mare actor roman viu doar in imagini si povesti din nefericire. E frumos cand razi asa din nimicuri, razi cu tot sufletul, fara griji, fara simturi... fara numar cum ar zice unii.
As scrie mai mult, dar apoi nu ar mai semana cu un nimic. Va las aici deocamdata...
Nici Chaplin nu stia tot timpul ce zice;) Nu poti sa razi in fiecare zi sau oricum nu poate toata lumea sa rada in fiecare zi. E un ideal, da, dar poate cel mai greu de realizat. Un alt cantec spune "That time will come, on day you'll see, when we could all be friends" ;). So be it! Dar pana atunci trebuie sa ne straduim sa fim cat mai optimisti posibil. :)
RăspundețiȘtergere